Frumosul blog creștin Ortodox: ""Amintiri târzii"" a scris despre Leontina

Nu este zi in care sa nu citim macar o poveste care sa ne induioseze, sa ne faca sa tresarim speriati de ceea ce traiesc unii, de cata boala si suferinta exista in lume! E ca si cand Dumnezeu ne arata mereu crucea pe care o poarta unii dintre noi, incercandu-ne insa iubirea si milostenia.
Recunosc, ca uneori ma simt depasita de povestile pe care le aud.Fotografiile aratand copii bolnavi de cancer,cu ochii tristi, aseazati in fata camerelor de fotografiat,in speranta unui ajutor financiar,sau dimpotriva razand, nestiind cat de aproape sunt de moarte, imi frang sufletul.Dar cel mai mult ma doare, cand constientizez ca societatea face prea putin pentru ei.Ca sunt maladii care nu se pot trata aici, in tara,datorita lipsei de pregatire a doctorilor sau a aparaturii sau a medicamentelor...Atunci am acea revolta a romanului constiincios,care de 30 de ani cotizeaza la sistemul de sanatate, slava lui Dumnezeu,sunt sanatos si ma tratez empiric cand am si eu cate ceva, sau merg la o clinica privata unde am un abonament de la serviciu.Si ca mine sunt aproape toti prietenii meiSi atunci unde sunt banii care se strang de la noi?
Este retorica.
Am invatat ca solutia sa ajutam, suntem noi, ca indivizi, noi cei care ridicam telefonul si apelam un numar alocat pentru cate un caz...doi euro...sau uneori un cont in care depunem cativa leuti...
In primavara, am auzit povestea unei fete de 22 de ani, bolnava de cancer.Era colega de facultate cu fiica mea.O cheama Daniela.Am adunat atunci langa mine sau mai bine zis, m-am alaturat unui grup care a organizat un concert caritabil.S-au implicat atunci preoti,cativa preoti si cateva persoane, fara niciun fel de pregatire in acest tip de actiuni.A fost ceva extraordinar.Am reusit intr-un timp foarte scurt, golindu-ne pe noi de grija pentru propriile persoane, am reusit in mare loc ramas liber in inimile noastre, sa o asezam pe ea, fata aflata in suferinta.Si lucrul acesta ne-a aratat credibili.Am umplut aproape o sala de spectacol si am strans o suma mare de bani.
Imi amintesc si acum bucuria pe care am avut-o cand actiunea s-a finalizat.
Este ceva ce am trait rar si a meritat tot efortul noastru.Bani au ajutat-o pe fata sa lupte cu boala.Dumnezeu a ingaduit si boala dar si truda noastra pentru a o ajuta sa ridice crucea pe care i-a dat-o.
Aseara tarziu, un tanar m-a rugat sa scriu ceva despre o fetita care are nevoie de tratament in strainatate.Povestea o gasiti postata de blogul meu,la Anunt umanitar"Ajuta-ma sa vad lumina zilei".Fetita aceasta are nevoie de ajutor.Ea traieste intr-o noapte care o desparte de chipurile parintilor ei.Si poate asta nu e cel mai dureros lucru.Nu-i vede, dar ii aude,ii are,sunt parinti buni care o iubesc enorm.Problema e viata ei care e foarte grea.Nu e problema curcubelului pe care ea nu-l vede, e problema lucrurilor normale, firesti pe care noi le facem cu usurinta, iar ea, mititica, se zbate in negura, bajbaind dupa ele.E problema vietii ei care oricat de desteapta va fi, va fi mai grea, mai greu de implinit decat a unui copil normal.Si daca nu s-ar putea face nimic, ne-am putea resemna, dar Dumnezeu ne arata ca undeva departe, daca noi facem un gest pentru fetita aceasta, pentru ea va fi lumina.Dumnezeu ne incearca iubirea, milostenia, pe care trebuie sa o facem.Acestea sunt lucrurile iubite de Dumnezeu! Acestea!Nu eugenia si marul pe care il impartim pentru morti nostrii!Nu mesele imbelsugate si mestesugit puse de parastase,mese la care asezam neamurile, vecenii, prietenii si-i imbuibam cu mancare si alcool(alt pacat).Nu costumele si patul si masa si scaunele pe care le impartim pentru cei adormiti la parastasele de 40 de zile sau an, considerand ca daca dam aici acestea, le au ei dincolo...
Poate gresesc, dar cred ca aceasta, este ceea ce trebuie sa facem noi.Sa nu-i intoarcem spatele, sa ne unim noi, cei cu bani putini, inmultind banutul vaduvei si adunandu-l pentru Leontina.Acum pentru ea, apoi pentru alt copil sau alt tanar, alt om...Dumnezeu nu vrea decat sa vada ca o primim in inima noastra si apoi El va rezolva restul.Sa nu uitam ca tot ce nu e cu putinta la oameni este posibil la Dumnezeu!
Si am mai putea face ceva!
Sa ne rugam pentru ea.Sunt atatia doctori fara de arginti care ne stau alaturi!Il avem pe Sfantul Nectarie, Sfantul Luca al Crimeii,Sfintii Cosma si Damian! Haideti sa ne adunam in rugaciune seara pentru ea, pentru fetita aceasta si pentru toti cei pe care ii stim bolnavi:Leontina-Nicoleta,Virgil,Sultana,Iuliana,Daniela,Zina,Calina,Maria,Gheorghe,Costel,Cornel...cei pe care voi ii spuneti ca sunt bolnavi(lista ramane deschisa) si cu ajutorul unuia dintre sfinti, eu vi-l propun pe sfantul Nectarie, haideti sa-i cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru tamaduirea lor.E greu?Cine se alatura?Bineinteles fiecare ar trebui sa ia binecuvantare de la duhovnic pentru asta si daca s-ar alatura si duhovnicii nostrii chiar ar fi extraordinar!Ce ziceti? E greu?

Vă mulșumim din suflet stimata si iubita prietena Doina Elena Dumitru

Aparitie in ziarul Libertatea

«Îmi doresc din suflet să văd jucăriile» - Scrisoarea săptămânii

Clik pentru a vedea articolul in ziar

Pe fetiţa mea, Nicoleta am născut- o prematur, cu grave deficienţe de vedere. La primul control la spitalul din Craiova, ni s-a spus ca are retinopatie de prematuritate gradul V (dezlipire de retină). Medicii din Bucureşti ne-au dat o speranţă şi ne-au îndrumat spre Belgia.

Am reuşit să strângem banii, cu ajutorul oamenilor cu suflet şi am operat- o acolo. Când credeam că fetiţa noastră va fi un copil normal, am aflat, la ultimul control, că nu i s-a lipit în totalitate retina şi că nu şi-a recăpătat vederea. A reînceput calvarul. Am dat mii de telefoane, am căutat clinici unde Nicoleta ar putea fi vindecată. Într- un final am găsit o soluţie, la o clinică din Detroit. Am luat legătura cu doctorul de acolo, dar nu am îndrăznit nici măcar să fac o programare, pentru că operaţia la ambii ochi costă peste 30.000 de dolari, asta fără să calculăm transportul şi cazarea. Fetiţa mea a terminat clasa întâi la o şcoală specială pentru copiii cu probleme de vedere şi învaţă foarte bine.

Acum a trecut în clasa a doua, dar eu vreau să mă ajutaţi să o pot opera şi să meargă şi ea la o şcoală normală. Nu aveţi idee ce suferinţă poate fi în sufletul unei mame când copilaşul ei îi zice: «Mami, îmi doresc din suflet să-mi văd jucăriile. Crezi că ochişorii mei se vor face bine vreodată?». Vă rog, ajutaţi-mă să-i pot răspunde fetiţei mele că poate să spere la o copilărie mai frumoasă.

Violeta Călin, sat Cornu, comuna Orodel, judeţul Dolj
Dacă vreţi să o ajutaţi pe Nicoleta, puteţi dona bani în conturile
RO13RNCB0134041511570004 în EURO;
R040RNCB0134041511570003 în LEI, deschise la BCR Sucursala judeţului Dolj, pe numele Călin Ion (tatăl Nicoletei)

Multumim din tot sufletul Doamnei Camelia Stan pentru atentia acordata si articolu scris in cadrul ziarului

Prima zi de școală!

Astăzi a fost o zi plină de emoții și bucurii pentru majoritatea părinților și a copiilor din întreaga țară.Pentru cei mici a fost o zi plină de curiozitate și de așteptare să-și cunoască învățătoarea care în următori patru ani le va călăuzi pași către tainele scrisului și a cifrelor din cartea de matematica.Cei mari au trăit cu nostalgie prima zi de școala amintindu-și cu drag de primul pas făcut în sala de clasă și de întâlnirea învățătoarei care le-a marcat viața.Însa pentru Leontina astăzi a fost o zi grea plină de tristete și lacrimi sa închis în ea ca nu se poate bucura ca ceilalți copii de prima zi de școală.Ea nu are bucuria să-și vadă chipul mamei radiind de fericire că a intrat in clasa a doua.Leontina iși dorește și ea sa vada chipul învățătoarei plină de emoții și bucurie pentru reîntalnirea cu elevii ei dragi.Dar din pacate pentru ea chipul mamei și a celor dragi ramane o taină.Pentru acest început de an și-a pus două dorințe să se opereze și să vadă măcar la jumătate de metru și a doua dorință este să aducă din nou fericire părinților cu rezultate foarte bune la invățătură,așa cum a facut și în anul trecut.
Leontina este nevoită să meargă in clasa a- II-a la Liceul de Deficiente de Vedere din Buzău.
Este greu, dar adevărul este că dacă nu înţelegem ce li se întâmplă şi dacă nu acceptăm acest adevăr cât mai repede, acei copii, vor deveni stigmaţi într-o lume închisă, într-o lume a durerii, a singurătăţii, a uitării, a nimănui,a intunericului...într-un final, când nimeni nu va mai fi lângă ei.
Leontina poate să îşi salveze vederea, sănătatea şi copilăria! Mai are încă şanse! Şansa ei suntem noi...cei din lumea autistă, cărora ne este teamă să o vedem, să o ascultăm, să-i zâmbim
Pentru toţi cei care cred că nici un copil nu trebuie lăsat în întuneric, o pot ajuta pe Leontina Nicoleta donând în următoarele conturi deschise pe numele tatălui ei, Călin Ion:

Cont BCR Euro: RO 13RNCB0134041511570004

Cont BCR RON: RO 40RNCB0134041511570003
Cod SWIFT : RNCPROBU

Vesti noi

Am avut o saptamana minunata ni sa alaturat campaniei initiata de pagina de facebook ""Sa fim oameni.."" pentru Leo zeci de mii de oameni si pagini de facebook care au facut cunoscuta povestea lui Leontina.Doresc sa le multumesc din suflet:

Pagini de facebook:
Trecut si prezent
Dacă aș putea
Just One Life
Iubire interes inedit
Sa fim oameni

Va rugam sa distribuiti mai departe povestea in speranta strangeri de fonduri pentru operatia lui Leontina Nicoleta Calin.

A publicat și Ziarul Lumina-primul cotidian creștin din România

Ni sa alăturat Ziarul Lumina -primul cotidian creștin din România

Leontina Nicoleta Călin, din comuna Orodel, judeţul Dolj, suferă de retinopatie de prematuritate gradul V (cinci), o boală care i-a răpit lumina ochilor. Potrivit medicilor, singura şansă de vindecare este intervenţia chirurgicală într-o clinică americană, pentru care familia fetei trebuie să plătească peste 30.000 de dolari. Costurile operaţiei depăşesc posibilităţile financiare ale modestei familii Călin, dar fiecare bănuţ primit din partea oamenilor sufletişti le poate vindeca singurul copil.


Leontina nu ştie ce înseamnă lumina. Nici din ce culori e plăsmuită lumea înconjurătoare. Şi ce este mai trist, nici chipurile părinţilor nu le cunoaşte. Aşa s-a născut - prematur, la 7 luni, cu grave deficienţe de vedere.

În prezent, fetiţa studiază la Liceul pentru elevi cu deficienţe de vedere din Buzău, departe de satul ei natal şi de părinţi şi cu toate acestea a terminat clasa întâi cu coroniţă. "Am fost foarte mândri de ea, pentru că ne-a adus acasă o colecţie frumoasă de diplome. Timpul petrecut departe de noi a afectat-o foarte mult şi de fiecare dată când vorbeam cu ea la telefon plângea şi ne întreba de ce trebuie să fie aşa departe de noi. Sperăm ca în curând să reuşim s-o operăm şi să o avem aproape de noi", spune Mariana Violeta Călin, mama fetei.

Prima operaţie, fără reuşită


Necazul a început din primele luni de viaţă. "Când fetiţa a împlinit şase luni, am văzut că ceva nu este în regulă cu ea. I-am făcut primul control la spitalul din Craiova. Ni s-a spus că are dezlipire de retină, adică retinopatie de prematuritate gradul V (cinci). Aici nu ne-au dat nici o speranţă de vindecare, au spus să mergem cu ea mai departe, la alt spital", povesteşte mama copilei, care nu are odihnă până nu-şi vede puiul cu ochişorii sănătoşi.

Pe 26 iulie 2004, în urma unui control medical făcut în Bucureşti, părinţii au primit asigurări că Leontina are şanse de vindecare. Medicii le-au dat încrederea de a lupta şi le-au recomandat o operaţie în Belgia. "Suma cerută de medicii de la clinica belgiană era de 6.000 de euro. Dumnezeu ne-a ajutat şi am strâns banii, cu ajutorul unor oameni cu suflet. Am mers cu fetiţa şi am operat-o. După operaţie, mergeam la control, aşa cum ne-au cerut doctorii din Belgia, la Spitalul de Oftalmologie din Bucureşti. Un an şi câteva luni a fost bine, dar la ultimul control ne-au spus că nu i s-a lipit în totalitate retina şi că nu şi-a recăpătat vederea. Am întrebat ce se mai poate face pentru ea şi ne-au zis că în Belgia nu se mai poate face nimic", adaugă Mariana Călin.

"Îşi doreşte foarte mult să ne vadă pe noi, părinţii"


Zdrobiţi de durere din cauza situaţiei care părea fără ieşire, cei doi soţi, mobilizaţi de dragostea pentru fiica lor, nu au încetat să găsească o soluţie pentru sănătatea ei. Mama Leontinei mărturiseşte: "Am încercat şi în altă parte şi am aflat că această operaţie de care are mare nevoie Leo se poate face la o clinică din America. Am trimis actele şi am luat legătura cu dr. William Beautmont din Detroit, care ne-a confirmat că poate efectua operaţia şi costul la ambii ochi este de peste 30.000 de dolari. Orice am face este cu mult peste puterile noastre. Încercăm. Trăim cu această speranţă şi încredere în Bunul Dumnezeu pentru fetiţa noastră, care este şi singurul copil pe care îl avem. Am mers şi am bătut la toate uşile, am dat anunţuri umanitare în presă, la diferite emisiuni, la nenumărate fundaţii, dar nu a fost de-ajuns. Poate cu ajutorul dumneavoastră putem strânge măcar jumătate din sumă, ca să poată vedea şi ea măcar cu un ochişor, pentru că îşi doreşte foarte mult să ne vadă pe noi, părinţii".

Conturi pentru donaţii

Pentru toţi cei care cred că nici un copil nu trebuie lăsat în întuneric, o pot ajuta pe Leonida Nicoleta donând în următoarele conturi deschise pe numele tatălui ei, Călin Ion:

Cont BCR Euro: RO 13RNCB0134041511570004

Cont BCR RON: RO 40RNCB0134041511570003

sursa:Ziarul Lumina.ro

Multumim pentru atentia acordata si articolul scris doamnei Raluca Brodner

Aparitie in Jurnalul National

Mariana Călin îşi vede fetiţa de şapte ani doar în vacanţe; pentru ea, distanţa dintre satul Cornu, din comuna Orodel, judeţul Dolj, şi Buzău e prea mare. Nu are bani să meargă să-şi vadă copilul în fiecare week-end, şi nici să plătească operaţiile care ar reda vederea fiicei sale. Într-o scrisoare pe care ne-a trimis-o, mama povesteşte: "Am o fetiţă pe nume Călin Leontina Nicoleta de 7 ani, care s-a născut prematur la 7 luni cu grave deficienţe de vedere. Când fetiţa a împlinit 6 luni, am văzut că ceva nu este în regulă cu ea. I-am făcut primul control la spitalul din Craiova, unde i s-a pus diagnosticul de «dezlipire de retină ­ retinopatie de prematuritate gradul V». Aici nu ne-au dat nici o speranţă de vindecare, au spus să mergem cu ea mai departe la alt spital. Pe 26 iulie 2004 am fost cu ea la Bucureşti, la domnul doctor Florin Baltă, iar el ne-a dat încrederea să luptăm, că fetiţă noastră are şanse de vindecare. Ne-a confirmat diagnosticul aflat de la spitalul din Craiova şi ne-a spus că singura şansă ca Leontina să poată vedea este o operaţie care se poate face în Belgia. Suma cerută de medicii de la acea clinica era de 6.000 de euro. Dumnezeu ne-a ajutat şi am strâns acea sumă cu ajutorul unor oameni cu suflet. Am mers cu fetiţa şi am operat-o. După operaţie, am mers la control la spitalul de oftalmologie din Bucureşti, aşa cum ne-au cerut doctorii din Belgia. Veştile pe care ni le dădeau medicii când mergeam la control au fost îmbucurătoare timp de un an şi câteva luni. Însă la ultimul control pe care i l-au făcut, ne-au spus că nu i s-a lipit în totalitate retina şi că nu şi-a recăpătat vederea. Am întrebat ce se mai poate face pentru ea şi ne-au spus că în Belgia nu se mai poate face nimic. Am decis să încercăm şi în altă parte şi am aflat că această operaţie de care are mare nevoie se poate face la o clinică din America. Am trimis actele şi am luat legătura cu Dr. William Beaumont din Detroit, care ne-a confirmat că operaţia se poate face acolo. Costul operaţiilor la ambii ochi este de peste 30.000 de dolari. Orice am face este cu mult peste puterile noastre să adunăm singuri aceşti bani. Trăim însă cu speranţă şi încredere în bunul Dumnezeu pentru fetiţa noastră, care este şi singurul copil pe care îl avem. Am mers şi am bătut la toate uşile, am dat anunţuri umanitare în presă, la diferite emisiuni, la nenumărate fundaţii, dar nu a fost de ajuns. Poate cu ajutorul dumneavoastra putem strânge măcar jumătate din sumă. Aşa, Leontina ar putea să se opereze şi ar putea vedea măcar cu un ochişor. Ea îşi doreşte foarte mult să îşi poată vedea părinţii."
Leontina tocmai a absolvit clasa întâi la Liceul pentru elevi cu deficienţe de vedere din Buzău. A luat premiul întâi. "Am fost foarte mândri de ea pentru că ne-a adus acasa o colecţie frumoasă de diplome. O duce mintea, mă uimeşte cu întrebările pe care mi le pune. Timpul petrecut departe de noi a afectat-o foarte mult. De fiecare dată când vorbeam cu ea la telefon, plângea şi ne întreba de ce trebuie să fie aşa departe de noi. Sperăm ca în curând să reuşim s-o operam şi să putem să o avem aproape de noi", spune mama Leontinei.

Mai multe detalii puteţi găsi pe acest blog: http://leontinanicoleta.blogspot.com. 
Dacă doriţi să o ajutaţi pe Leontina, puteţi dona în aceste conturi deschise pe numele tatălui fetiţei, Călin Ion, la BCR Craiova: Ro13RNCB0134041511570004 (euro), Ro40RNCB0134041511570003 (lei). Puteţi vorba cu mama Leontinei la acest număr de telefon: 0769.244.865.

Sursa: Jurnalul National

 

Cabral ne vine in ajutor

Doua fetite, Leontina si Tessa, au nevoie de ajutor. Esti pe-aici?

Uite, eu nu vreau sa iti stric ziua, vreau doar sa te rog sa arunci un ochi peste doua vieti. Daca tu vei considera ca merita sa dai un leu… te rog cat stiu eu de frumos s-o faci. Daca nu… eu te gandesc de bine in continuare.
Despre Leontina am aflat de la Moshe, a scris despre ea cu suflet, asa cum stie el. Despre Leontina, o copila care n-a vazut lumina niciodata, ne povesteste mama ei:
[...]I-am facut primul control la spitalul din Craiova, diagnosticul fiind pus prima data la acest spital. N-i s-a spus ca are dezlipire de retina – retinopatie de prematuritate gradul V (cinci). Aici nu ne-au dat nici o speranta de vindecare, au spus sa mergem cu ea mai departe la alt spital. Pe 26 iulie 2004 am mers cu ea la Bucuresti, la D-l doctor Florin Balta unde acesta ne-a dat increderea sa luptam, ca fetita noastra are sanse de vindecare . Ne-a confirmat diagnosticul aflat de la spitalul din Craiova si ne-a spus ca singura sansa sa poata vedea este o operatie care se poate face in Belgia. Dumnezeu ne-a ajutat si  [...] am mers cu fetita si am operat-o.[...] La ultimul control care i-a fost facut ne-au spus ca nu i s-a lipit in totalitate retina si ca nu si-a recapatat vederea. Am intrebat ce se mai poate face pentru ea si ne-au spus ca in Belgia nu se mai poate face nimic . Am decis sa incercam si in alta parte si am aflat ca aceasta operatie de care are mare nevoie se poate face la o clinica din America. Am trimis actele si am luat legatura cu Dr. William Beautmont din Detroit, ne-a confirmat ca operatia se poate face si costul operatiei la ambii ochi fiind de peste 30.000 Dolari . Orice am face este cu mult peste puterile noastre, incercam, traim cu aceasta speranta si incredere in bunul Dumnezeu pentru fetita noastra, care este si sungurul copil pe care il avem.

sursa: http://www.cabral.ro/pentru-copii/doua-fetite-leontina-si-tessa-au-nevoie-de-ajutor-esti-pe-aici