Sarbatori fericite

Cu acest prilej a Sfintelor Sărbători dorim să mulțumim tuturor pentru sprijinul acordat,în anul 2012  cei care ne-ați donat un ban, un gând bun și o rugăciune faceți parte din familia noastră.Dumnezeu ne-a scos în cale oamenii minunați. Ne mai desparte o suma mică ca să putem opera pe Leo măcar la un ochișor și știm că cu sprijinul d-voastră va fi posibil această operație.Vă iubim și vă dorim ca Sfintele Sărbători să vă aducă numai bucurii alături de cei dragi!

La mulți ani!

Gânduri bune de la Părintele Andrei

Prea cucernicul Părinte Andrei a publicat pe blogul dumnealui cateva rânduri de mare folos pentru noi!Mulțumim Prea Cucernice Părinte!

Sunt și eu părinte. Atunci când fiul meu este bolnav trăiesc suferința lui în fiecare colț al ființei mele.

M-am întrebat de multe ori cât de puternici trebuie să fie părinții ai căror copii suferă de boli grele!?

Eu mă panichez atunci când fiul meu are puțină febră… ei ce ar trebui să facă!? Dar tot eu îmi răspund de fiecare dată, gândindu-mă că în spatele fiecăruia dintre ei este puterea lui Dumnezeu care îi face să meargă mai departe și să spere.

Un astfel de părinte, o mamă, m-a rugat să vă spun că fiica ei, Nicoleta, își dorește să vadă.

Intrați pe blogul dedicat campaniei de strângere de fonduri: http://leontinanicoleta.blogspot.ro/, cițiți despre suferința unui copil și a familiei sale și vedeți dacă puteți ajuta cu ceva.

Dacă putem să donăm, să o facem! Dacă nu, putem da mai departe informația despre cazul Nicoletei și ne putem ruga pentru ea și familia ei! Orice formă de suport contează!

Spor în toate cele bune!

Pr. Andrei
Sursa:ProsAnthropos

Ganduri frumoase de la Sergiu

Cuvintele sunt de prisos si marturisesc ca imi vine greu sa scriu aceasta postare.

Leontina Nicoleta este o fetita care isi doreste un lucru simplu - sa vada.

De cate ori suntem nemultumiti ca nu avem masina X sau calculatorul Y si trecem cu vederea anumite lucruri simple de care ar trebui sa ne bucuram.
Avem lucruri pe care nici nu le constientizam, traim intr-o lume plina de frustrari si avem grija sa ne exprimam nemultumirile in fiecare zi.

De exemplu azi dimineata v-ati bucurat de zapada? Ieri v-ati bucurat de zambetul celor dragi? As putea sa continui lista.

Cazul Leontinei Nicoleta este cutremurator, daca nu puteti sa o ajutati material, cel putin postati pe blog/facebook si dati de veste; cu siguranta mesajul va ajunge si la persoane carora le prisosesc banii.

Sanatate MULTA!
Multumim diin suflet Domnu Sergiu!
Sursa:Sergiu-gânduri

Sărbători fericite!

Ținem să vă mulțumim din suflet tuturor pentru sprijinul acordat  și dragostea de care ați dat dovata!Vă mulțumim din suflet!

Iti propun pentru o zi sa fii Leontina Nicoleta

Doamna Mariana de la blogul ,,La portile cerului sa alaturat campaniei cu un articol

Pe doamna Mariana o cunosc de un an de zile si de atunci am un mare respect si drag fata de ea.Are un dar imens de a alina sufletele celor aflati in necaz prin cuvant prin fapta si prin dragostea care de fiecare data a dat dovada.O iubim imens si poate Bunul Dumnezeu va randui sa ne intalnim aici sau daca nu macar la ""Portile Cerului""Iti multumim din suflet doamna Mariana!

Ochişori noi pentru Leontina

E vremea colindelor, e vremea bucuriei, e timpul dăruirii.
Mici sau mai mari, cuminţi sau neastâmpăraţi, ascultători sau răsfăţaţi, copilaşii îşi pregătesc de zor scrisorelele către Moş Crăciun.
Leontina-Nicoleta ar scrie şi ea...dar nu poate. Ochişorii ei n-au cunoscut niciodată alergarea creioanelor pe albul hârtiei, n-a desenat niciodată zâne, flori, soare şi castele şi, mai trist de-atât, n-a văzut niciodată chipul mamei.
Oare de ce ...? Pentru că Leontina nu vede! Suferă de o afecţiune gravă o ochilor, dobândită încă de la naştere: Retinopatie de prematuritate cu dezlipire totală de retină.
Deşi a trecut printr-o operaţie în Belgia, problema vederii nu s-a rezolvat. Singura şansă a rămas acum o clinică din Statele Unite ale Americii, care poate realiza intrevenţia pentru suma de 30.000 de dolari. O sumă uriaşă pentru părinţii fetiţei, care au venituri modeste, dar care simt că nu-şi vor recăpăta liniştea până ce copilul lor nu va putea vedea măcar puţin din lumea minunată creată de Dumnezeu.



Întreaga poveste a Leontinei-Nicoleta o puteţi afla dacă treceţi pragul căsulei ei virtuale. O veţi găsi aici, aşteptându-i bucuroasă pe cei care vor să intre şi să o colinde cu gânduri şi fapte bune...

sursa:La portile cerului

In campania pentru fetita noastra sa alaturat prezentatorul de TV Dan Negru

Dintotdeauna am iubit asemenea prezentatori precum Dan Negru un om care nu sta zile in sir sa invete sa spuna publicului ceea ce simte sau sa prezinte o emisiune de divertisment.
In randurile de mai jos va las articolul .Noi  ii multumim din suflet!

— M-a cutremurat un blog descoperit zilele trecute…Am sa-i dau linkul la finalul acestor randuri cu rugamintea sa-l accesati…Il rog pe Dumnezeu sa-i dea putere mamei care sta in spatele durerii. Mi-au placut vorbele lui Plesu scrise undeva…Isus-speranta lumii- si-a facut aparitia iarna ( putea sa aleaga oricare alt anotimp), intr-o iesle incalzita doar de suflarea unor animale (putea sa aleaga un castel)..Asa se strecoara speranta in lume, in chip discret si mizer…Priviti..http://leontinanicoleta.blogspot.ro/

— Ieri m-am intalnit in Chisinau cu vreo 150 de doamne si cativa domni la o discutie relaxata despre multe. Oameni eleganti, curati la minte si la suflet, imbracati cu staif…..Si mi-am amintit de un consultant tv olandez pe care l-am intalnit acum vreo 12 ani si caruia simteam nevoia sa-i sparg dintii pentru ca mereu ne spunea cat de inapoiati suntem noi, romanii…El, un umflat cu haine ponosite si cu un ceas la mana de vreo 10 dolari care se umfla in pene doar cu nationalitatea pe care o avea, ridiculizandu-ne pe noi, ceilalti.Stiu, un francez mediocru, cu 8 clase pare intelectual doar datorita limbii pe care o vorbeste.Ati intalnit complexul asta?…Totusi,nu e valabil proverbul “Cine se aseamana se aduna”..Iuda avea prieteni ireprosabili !

A scris cu dragoste Tomata cu Scufita

A scris cu dragoste si cu indemnul de a o ajuta pe Leontina un om cu suflet mare  si cu inima cat cerul si mie imi place sa-i spun scufita cu inima buna.De fiecare cand am apelat pentru un articol nu a dat inapoi si pentru asta ii multumesc din suflet.

Nu știu ce cuvânt îmi poate caracteriza uneori imaginația, dar parcă n-aș spune despre mine că-s o persoană pesimistă. Pur și simplu am momente (destul de dese) când îmi imaginez tot felul de accidente. De la moartea tatălui meu și cu boala mamei mele, nici un minut din viitor nu mi se mai pare sigur, așa că orice bubă și orice durere îmi pare că îmi ascunde sfârșitul. Cred că paranoia ar fi un cuvânt bun. Pe de altă parte, raționamentul meu e următorul: dacă mă pregătesc sufletește pentru orice năpastă, nu mă mai poate lua prin surprindere și mă resemnez mai ușor. Dacă vi se pare că bat câmpii, că-s dusă cu pluta sau că îmi filează o lampă… hm… nu știți ce-i în capul meu.

Prin tot hățișul ăsta de gânduri și ipoteze, am trecut în revistă pierderea simțurilor sau a altor funcții de care se bucură corpul meu, persoană sănătoasă fiind.

M-am gândit cum ar fi dacă mi-aș pierde picioarele. Nu neapărat mot-a-mot, ci posibilitatea de a merge. Normal că aș considera-o o tragedie, că aș plânge până n-aș mai avea lacrimi, dar când m-aș resemna, cred că singurul lucru după care mi-ar părea tare, tare rău, ar fi acela că n-aș mai putea dansa. De călătorit se poate și-ntr-un scaun cu rotile, de plimbat sau de deplasat de una singură… n-ar fi chiar atât de greu. Însă dansul… ah, mi-ar lipsi enorm.

Dacă mi-aș pierde vocea, hehe… unii dintre colegii mei ar avea mai multă liniște. Cred că asta ar fi piederea pe care aș suporta-o cel mai bine. Evident, nu-i o bucurie să nu mai poți vorbi, dar mă exprim destul de bine în scris și metode de comunicare există destule. Și la mimă mă descurc lăudabil, așa că aș trece peste muțenie mai ușor decât peste invaliditate.

Cu adevărat tristă aș fi dacă mi-aș pierde auzul. Să fiu mereu înconjurată de liniște, nu-i cea mai mare dorință a mea. O pierdere mai mare decât auzul ar fi piederea muzicii și asta mă înspăimântă. Dar ce mă îngrozește de-a dreptul e faptul că nu mi-aș mai auzi iubitul vorbindu-mi, câinele lătrând sau prietenii râzând. Dar tot n-ar fi ceva peste care să nu pot trece…

Și-am ajuns la cel mai groaznic scenariu dintre toate: pierderea vederii. Pentru că vederea îmi e cel mai drag simț. Nu-mi pot închipui cum ar fi să trăiesc într-un întuneric continuu, să nu pot admira frumusețea unui om, să mă bucur de lumina dimineții, de arhitectura orașelor pe care încă nu le-am văzut, de peisajele care încă nu mi-au tăiat respirația, de culori, de efecte speciale, de ochii unui cățel sau de bucuria unui copil. Sper să nici nu aflu niciodată.

N-am scris acest post ca introducere la partea finală, pur și simplu s-a nimerit ca mama Leontinei să-mi lase aseară un comentariu prin care mă ruga să scriu despre fetița ei nevăzătoare, care își poate recăpăta vederea printr-o operație care costă cam mult. Intrați pe blogul ei, citiți-i povestea și decideți dacă merită să faceți o faptă bună. Dar înainte, puneți-vă în locul Leontinei sau al mamei ei.

Și totuși: care dintre simțurile voastre vă e cel mai drag?

La multi ani!

Invitatie la Ortodoxie a scris despre Leontina

Suntem în post şi ştim ce-nseamnă postul: nu doar să nu mâncăm de dulce, dar nici din carnea fraţilor noştri să nu ne înfruptăm, să postim, adică şi cu sufletul, fiind buni cu inima, iubitori de oameni, fiindcă, dacă pe omul pe care-l vedem nu-l iubim, nu-L putem iubi pe Dumnezeu, pe Care nu Îl vedem.

Iar dacă vrem ca postul nostru să fie deplin, nu doar a nu face răul să ne străduim, ci să căutăm să facem binele, după puteri. Nu cere Dumnezeu de la noi lucruri peste puterile noastre însă aşteaptă de la noi să fim deschişi la suferinţa aproapelui nostru şi să ajutăm fiecare după măsura darului pe care L-am primit de la El.

Pe Leontina poate că o cunoaşteţi, iar dacă nu, povestea ei o puteţi afla pe larg aici.

Fetiţa suferă de o boală de ochi, retinopatie de gradul V, (dezlipire de retină), cu care a fost diagnosticată în jurul vârstei de şase luni şi din pricina căreia copilăria ei e întunecată la propriu. În prezent, urmează cursurile unei şcoli de nevăzători din Buzău însă ce dar minunat ar fi pentru ea să poată fi vindecată de boala ei şi să poată vedea! Medicii sunt optimişti cu privire la reuşita unei operaţii (ea ar putea fi operată cu succes într-o clinică din America) însă costurile acesteia sunt peste puterile financiare ale părinţilor ei (mai mult de 30.000 de dolari).

Să ne străduim fiecare să ajutăm cum putem şi Bunul Dumnezeu nu va rămâne dator nimănui!

De pe blogul deschis de mama Leontinei, am luat următoarele date:

Titular cont :Calin Ion
Cont BCR Euro :
Ro13RNCB0134041511570004
Cont BCR RON :
Ro40RNCB0134041511570003

Domnul şi Maica Lui să vă răsplătească dragostea!

Concert de muzică Psaltică pentru Leontina

Asociația ""Salvează o inimă""și A.S.C.O.R Suceava au deosebita plăcere de a vă invita la concertul caritabil ""Lumină din lumină"" susținut de Grupul Psaltic ""Macarie Ieromonahul"" ,eveniment care va avea loc Duminică 2 Decembrie 2012 ora 16:00 la Biserica Sfântul Dumitru din Suceava -centru
Fondurile stranse vor fi donate micuței Leontina Nicoleta Călin ,banuși necesari pentru operația de retinopatie de prematuritate.

Scrisoare medicala

Pe data de 25.10.2012 am primit de la Clinica Eye Europe (http://www.europeeye.ro/) scrisoarea medicala cu recomandare pentru operatie de retinopatie de gradul V care se efectueaza cu succes in clinica Wiliam Beaumont din America.Multumim din suflet domnilor doctori pentru tot sprijinul acordat.

Adelin Petrișor sa alăturat campaniei cu un articol pe blogul său

Nicoleta este în clasa a doua la Școala de nevăzători din Buzău. S-a născut prematur și, la 6 luni, a fost diagnosticată cu dezlipire de retină. Părinții au strâns cu greu 6000 de euro, au operat-o în Belgia, însă fără rezultate. Se pare că Nicoleta ar putea să-și vadă părinții, prietenii, să vadă icoanele la care, din când în când, se roagă. Șansa ei o reprezintă o clinică din Detroit. Operațiile costă câteva zeci de mii de dolari. Povestea fetiței o găsiți aici. Tot pe blogul ei puteți găsi și conturile în care puteți dona. Sănătate și noroc, Nicoleta!
sursa:http://www.adelin-petrisor.ro/category/umanitare/

Frumosul blog creștin Ortodox: ""Amintiri târzii"" a scris despre Leontina

Nu este zi in care sa nu citim macar o poveste care sa ne induioseze, sa ne faca sa tresarim speriati de ceea ce traiesc unii, de cata boala si suferinta exista in lume! E ca si cand Dumnezeu ne arata mereu crucea pe care o poarta unii dintre noi, incercandu-ne insa iubirea si milostenia.
Recunosc, ca uneori ma simt depasita de povestile pe care le aud.Fotografiile aratand copii bolnavi de cancer,cu ochii tristi, aseazati in fata camerelor de fotografiat,in speranta unui ajutor financiar,sau dimpotriva razand, nestiind cat de aproape sunt de moarte, imi frang sufletul.Dar cel mai mult ma doare, cand constientizez ca societatea face prea putin pentru ei.Ca sunt maladii care nu se pot trata aici, in tara,datorita lipsei de pregatire a doctorilor sau a aparaturii sau a medicamentelor...Atunci am acea revolta a romanului constiincios,care de 30 de ani cotizeaza la sistemul de sanatate, slava lui Dumnezeu,sunt sanatos si ma tratez empiric cand am si eu cate ceva, sau merg la o clinica privata unde am un abonament de la serviciu.Si ca mine sunt aproape toti prietenii meiSi atunci unde sunt banii care se strang de la noi?
Este retorica.
Am invatat ca solutia sa ajutam, suntem noi, ca indivizi, noi cei care ridicam telefonul si apelam un numar alocat pentru cate un caz...doi euro...sau uneori un cont in care depunem cativa leuti...
In primavara, am auzit povestea unei fete de 22 de ani, bolnava de cancer.Era colega de facultate cu fiica mea.O cheama Daniela.Am adunat atunci langa mine sau mai bine zis, m-am alaturat unui grup care a organizat un concert caritabil.S-au implicat atunci preoti,cativa preoti si cateva persoane, fara niciun fel de pregatire in acest tip de actiuni.A fost ceva extraordinar.Am reusit intr-un timp foarte scurt, golindu-ne pe noi de grija pentru propriile persoane, am reusit in mare loc ramas liber in inimile noastre, sa o asezam pe ea, fata aflata in suferinta.Si lucrul acesta ne-a aratat credibili.Am umplut aproape o sala de spectacol si am strans o suma mare de bani.
Imi amintesc si acum bucuria pe care am avut-o cand actiunea s-a finalizat.
Este ceva ce am trait rar si a meritat tot efortul noastru.Bani au ajutat-o pe fata sa lupte cu boala.Dumnezeu a ingaduit si boala dar si truda noastra pentru a o ajuta sa ridice crucea pe care i-a dat-o.
Aseara tarziu, un tanar m-a rugat sa scriu ceva despre o fetita care are nevoie de tratament in strainatate.Povestea o gasiti postata de blogul meu,la Anunt umanitar"Ajuta-ma sa vad lumina zilei".Fetita aceasta are nevoie de ajutor.Ea traieste intr-o noapte care o desparte de chipurile parintilor ei.Si poate asta nu e cel mai dureros lucru.Nu-i vede, dar ii aude,ii are,sunt parinti buni care o iubesc enorm.Problema e viata ei care e foarte grea.Nu e problema curcubelului pe care ea nu-l vede, e problema lucrurilor normale, firesti pe care noi le facem cu usurinta, iar ea, mititica, se zbate in negura, bajbaind dupa ele.E problema vietii ei care oricat de desteapta va fi, va fi mai grea, mai greu de implinit decat a unui copil normal.Si daca nu s-ar putea face nimic, ne-am putea resemna, dar Dumnezeu ne arata ca undeva departe, daca noi facem un gest pentru fetita aceasta, pentru ea va fi lumina.Dumnezeu ne incearca iubirea, milostenia, pe care trebuie sa o facem.Acestea sunt lucrurile iubite de Dumnezeu! Acestea!Nu eugenia si marul pe care il impartim pentru morti nostrii!Nu mesele imbelsugate si mestesugit puse de parastase,mese la care asezam neamurile, vecenii, prietenii si-i imbuibam cu mancare si alcool(alt pacat).Nu costumele si patul si masa si scaunele pe care le impartim pentru cei adormiti la parastasele de 40 de zile sau an, considerand ca daca dam aici acestea, le au ei dincolo...
Poate gresesc, dar cred ca aceasta, este ceea ce trebuie sa facem noi.Sa nu-i intoarcem spatele, sa ne unim noi, cei cu bani putini, inmultind banutul vaduvei si adunandu-l pentru Leontina.Acum pentru ea, apoi pentru alt copil sau alt tanar, alt om...Dumnezeu nu vrea decat sa vada ca o primim in inima noastra si apoi El va rezolva restul.Sa nu uitam ca tot ce nu e cu putinta la oameni este posibil la Dumnezeu!
Si am mai putea face ceva!
Sa ne rugam pentru ea.Sunt atatia doctori fara de arginti care ne stau alaturi!Il avem pe Sfantul Nectarie, Sfantul Luca al Crimeii,Sfintii Cosma si Damian! Haideti sa ne adunam in rugaciune seara pentru ea, pentru fetita aceasta si pentru toti cei pe care ii stim bolnavi:Leontina-Nicoleta,Virgil,Sultana,Iuliana,Daniela,Zina,Calina,Maria,Gheorghe,Costel,Cornel...cei pe care voi ii spuneti ca sunt bolnavi(lista ramane deschisa) si cu ajutorul unuia dintre sfinti, eu vi-l propun pe sfantul Nectarie, haideti sa-i cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru tamaduirea lor.E greu?Cine se alatura?Bineinteles fiecare ar trebui sa ia binecuvantare de la duhovnic pentru asta si daca s-ar alatura si duhovnicii nostrii chiar ar fi extraordinar!Ce ziceti? E greu?

Vă mulșumim din suflet stimata si iubita prietena Doina Elena Dumitru

Aparitie in ziarul Libertatea

«Îmi doresc din suflet să văd jucăriile» - Scrisoarea săptămânii

Clik pentru a vedea articolul in ziar

Pe fetiţa mea, Nicoleta am născut- o prematur, cu grave deficienţe de vedere. La primul control la spitalul din Craiova, ni s-a spus ca are retinopatie de prematuritate gradul V (dezlipire de retină). Medicii din Bucureşti ne-au dat o speranţă şi ne-au îndrumat spre Belgia.

Am reuşit să strângem banii, cu ajutorul oamenilor cu suflet şi am operat- o acolo. Când credeam că fetiţa noastră va fi un copil normal, am aflat, la ultimul control, că nu i s-a lipit în totalitate retina şi că nu şi-a recăpătat vederea. A reînceput calvarul. Am dat mii de telefoane, am căutat clinici unde Nicoleta ar putea fi vindecată. Într- un final am găsit o soluţie, la o clinică din Detroit. Am luat legătura cu doctorul de acolo, dar nu am îndrăznit nici măcar să fac o programare, pentru că operaţia la ambii ochi costă peste 30.000 de dolari, asta fără să calculăm transportul şi cazarea. Fetiţa mea a terminat clasa întâi la o şcoală specială pentru copiii cu probleme de vedere şi învaţă foarte bine.

Acum a trecut în clasa a doua, dar eu vreau să mă ajutaţi să o pot opera şi să meargă şi ea la o şcoală normală. Nu aveţi idee ce suferinţă poate fi în sufletul unei mame când copilaşul ei îi zice: «Mami, îmi doresc din suflet să-mi văd jucăriile. Crezi că ochişorii mei se vor face bine vreodată?». Vă rog, ajutaţi-mă să-i pot răspunde fetiţei mele că poate să spere la o copilărie mai frumoasă.

Violeta Călin, sat Cornu, comuna Orodel, judeţul Dolj
Dacă vreţi să o ajutaţi pe Nicoleta, puteţi dona bani în conturile
RO13RNCB0134041511570004 în EURO;
R040RNCB0134041511570003 în LEI, deschise la BCR Sucursala judeţului Dolj, pe numele Călin Ion (tatăl Nicoletei)

Multumim din tot sufletul Doamnei Camelia Stan pentru atentia acordata si articolu scris in cadrul ziarului

Prima zi de școală!

Astăzi a fost o zi plină de emoții și bucurii pentru majoritatea părinților și a copiilor din întreaga țară.Pentru cei mici a fost o zi plină de curiozitate și de așteptare să-și cunoască învățătoarea care în următori patru ani le va călăuzi pași către tainele scrisului și a cifrelor din cartea de matematica.Cei mari au trăit cu nostalgie prima zi de școala amintindu-și cu drag de primul pas făcut în sala de clasă și de întâlnirea învățătoarei care le-a marcat viața.Însa pentru Leontina astăzi a fost o zi grea plină de tristete și lacrimi sa închis în ea ca nu se poate bucura ca ceilalți copii de prima zi de școală.Ea nu are bucuria să-și vadă chipul mamei radiind de fericire că a intrat in clasa a doua.Leontina iși dorește și ea sa vada chipul învățătoarei plină de emoții și bucurie pentru reîntalnirea cu elevii ei dragi.Dar din pacate pentru ea chipul mamei și a celor dragi ramane o taină.Pentru acest început de an și-a pus două dorințe să se opereze și să vadă măcar la jumătate de metru și a doua dorință este să aducă din nou fericire părinților cu rezultate foarte bune la invățătură,așa cum a facut și în anul trecut.
Leontina este nevoită să meargă in clasa a- II-a la Liceul de Deficiente de Vedere din Buzău.
Este greu, dar adevărul este că dacă nu înţelegem ce li se întâmplă şi dacă nu acceptăm acest adevăr cât mai repede, acei copii, vor deveni stigmaţi într-o lume închisă, într-o lume a durerii, a singurătăţii, a uitării, a nimănui,a intunericului...într-un final, când nimeni nu va mai fi lângă ei.
Leontina poate să îşi salveze vederea, sănătatea şi copilăria! Mai are încă şanse! Şansa ei suntem noi...cei din lumea autistă, cărora ne este teamă să o vedem, să o ascultăm, să-i zâmbim
Pentru toţi cei care cred că nici un copil nu trebuie lăsat în întuneric, o pot ajuta pe Leontina Nicoleta donând în următoarele conturi deschise pe numele tatălui ei, Călin Ion:

Cont BCR Euro: RO 13RNCB0134041511570004

Cont BCR RON: RO 40RNCB0134041511570003
Cod SWIFT : RNCPROBU

Vesti noi

Am avut o saptamana minunata ni sa alaturat campaniei initiata de pagina de facebook ""Sa fim oameni.."" pentru Leo zeci de mii de oameni si pagini de facebook care au facut cunoscuta povestea lui Leontina.Doresc sa le multumesc din suflet:

Pagini de facebook:
Trecut si prezent
Dacă aș putea
Just One Life
Iubire interes inedit
Sa fim oameni

Va rugam sa distribuiti mai departe povestea in speranta strangeri de fonduri pentru operatia lui Leontina Nicoleta Calin.

A publicat și Ziarul Lumina-primul cotidian creștin din România

Ni sa alăturat Ziarul Lumina -primul cotidian creștin din România

Leontina Nicoleta Călin, din comuna Orodel, judeţul Dolj, suferă de retinopatie de prematuritate gradul V (cinci), o boală care i-a răpit lumina ochilor. Potrivit medicilor, singura şansă de vindecare este intervenţia chirurgicală într-o clinică americană, pentru care familia fetei trebuie să plătească peste 30.000 de dolari. Costurile operaţiei depăşesc posibilităţile financiare ale modestei familii Călin, dar fiecare bănuţ primit din partea oamenilor sufletişti le poate vindeca singurul copil.


Leontina nu ştie ce înseamnă lumina. Nici din ce culori e plăsmuită lumea înconjurătoare. Şi ce este mai trist, nici chipurile părinţilor nu le cunoaşte. Aşa s-a născut - prematur, la 7 luni, cu grave deficienţe de vedere.

În prezent, fetiţa studiază la Liceul pentru elevi cu deficienţe de vedere din Buzău, departe de satul ei natal şi de părinţi şi cu toate acestea a terminat clasa întâi cu coroniţă. "Am fost foarte mândri de ea, pentru că ne-a adus acasă o colecţie frumoasă de diplome. Timpul petrecut departe de noi a afectat-o foarte mult şi de fiecare dată când vorbeam cu ea la telefon plângea şi ne întreba de ce trebuie să fie aşa departe de noi. Sperăm ca în curând să reuşim s-o operăm şi să o avem aproape de noi", spune Mariana Violeta Călin, mama fetei.

Prima operaţie, fără reuşită


Necazul a început din primele luni de viaţă. "Când fetiţa a împlinit şase luni, am văzut că ceva nu este în regulă cu ea. I-am făcut primul control la spitalul din Craiova. Ni s-a spus că are dezlipire de retină, adică retinopatie de prematuritate gradul V (cinci). Aici nu ne-au dat nici o speranţă de vindecare, au spus să mergem cu ea mai departe, la alt spital", povesteşte mama copilei, care nu are odihnă până nu-şi vede puiul cu ochişorii sănătoşi.

Pe 26 iulie 2004, în urma unui control medical făcut în Bucureşti, părinţii au primit asigurări că Leontina are şanse de vindecare. Medicii le-au dat încrederea de a lupta şi le-au recomandat o operaţie în Belgia. "Suma cerută de medicii de la clinica belgiană era de 6.000 de euro. Dumnezeu ne-a ajutat şi am strâns banii, cu ajutorul unor oameni cu suflet. Am mers cu fetiţa şi am operat-o. După operaţie, mergeam la control, aşa cum ne-au cerut doctorii din Belgia, la Spitalul de Oftalmologie din Bucureşti. Un an şi câteva luni a fost bine, dar la ultimul control ne-au spus că nu i s-a lipit în totalitate retina şi că nu şi-a recăpătat vederea. Am întrebat ce se mai poate face pentru ea şi ne-au zis că în Belgia nu se mai poate face nimic", adaugă Mariana Călin.

"Îşi doreşte foarte mult să ne vadă pe noi, părinţii"


Zdrobiţi de durere din cauza situaţiei care părea fără ieşire, cei doi soţi, mobilizaţi de dragostea pentru fiica lor, nu au încetat să găsească o soluţie pentru sănătatea ei. Mama Leontinei mărturiseşte: "Am încercat şi în altă parte şi am aflat că această operaţie de care are mare nevoie Leo se poate face la o clinică din America. Am trimis actele şi am luat legătura cu dr. William Beautmont din Detroit, care ne-a confirmat că poate efectua operaţia şi costul la ambii ochi este de peste 30.000 de dolari. Orice am face este cu mult peste puterile noastre. Încercăm. Trăim cu această speranţă şi încredere în Bunul Dumnezeu pentru fetiţa noastră, care este şi singurul copil pe care îl avem. Am mers şi am bătut la toate uşile, am dat anunţuri umanitare în presă, la diferite emisiuni, la nenumărate fundaţii, dar nu a fost de-ajuns. Poate cu ajutorul dumneavoastră putem strânge măcar jumătate din sumă, ca să poată vedea şi ea măcar cu un ochişor, pentru că îşi doreşte foarte mult să ne vadă pe noi, părinţii".

Conturi pentru donaţii

Pentru toţi cei care cred că nici un copil nu trebuie lăsat în întuneric, o pot ajuta pe Leonida Nicoleta donând în următoarele conturi deschise pe numele tatălui ei, Călin Ion:

Cont BCR Euro: RO 13RNCB0134041511570004

Cont BCR RON: RO 40RNCB0134041511570003

sursa:Ziarul Lumina.ro

Multumim pentru atentia acordata si articolul scris doamnei Raluca Brodner

Aparitie in Jurnalul National

Mariana Călin îşi vede fetiţa de şapte ani doar în vacanţe; pentru ea, distanţa dintre satul Cornu, din comuna Orodel, judeţul Dolj, şi Buzău e prea mare. Nu are bani să meargă să-şi vadă copilul în fiecare week-end, şi nici să plătească operaţiile care ar reda vederea fiicei sale. Într-o scrisoare pe care ne-a trimis-o, mama povesteşte: "Am o fetiţă pe nume Călin Leontina Nicoleta de 7 ani, care s-a născut prematur la 7 luni cu grave deficienţe de vedere. Când fetiţa a împlinit 6 luni, am văzut că ceva nu este în regulă cu ea. I-am făcut primul control la spitalul din Craiova, unde i s-a pus diagnosticul de «dezlipire de retină ­ retinopatie de prematuritate gradul V». Aici nu ne-au dat nici o speranţă de vindecare, au spus să mergem cu ea mai departe la alt spital. Pe 26 iulie 2004 am fost cu ea la Bucureşti, la domnul doctor Florin Baltă, iar el ne-a dat încrederea să luptăm, că fetiţă noastră are şanse de vindecare. Ne-a confirmat diagnosticul aflat de la spitalul din Craiova şi ne-a spus că singura şansă ca Leontina să poată vedea este o operaţie care se poate face în Belgia. Suma cerută de medicii de la acea clinica era de 6.000 de euro. Dumnezeu ne-a ajutat şi am strâns acea sumă cu ajutorul unor oameni cu suflet. Am mers cu fetiţa şi am operat-o. După operaţie, am mers la control la spitalul de oftalmologie din Bucureşti, aşa cum ne-au cerut doctorii din Belgia. Veştile pe care ni le dădeau medicii când mergeam la control au fost îmbucurătoare timp de un an şi câteva luni. Însă la ultimul control pe care i l-au făcut, ne-au spus că nu i s-a lipit în totalitate retina şi că nu şi-a recăpătat vederea. Am întrebat ce se mai poate face pentru ea şi ne-au spus că în Belgia nu se mai poate face nimic. Am decis să încercăm şi în altă parte şi am aflat că această operaţie de care are mare nevoie se poate face la o clinică din America. Am trimis actele şi am luat legătura cu Dr. William Beaumont din Detroit, care ne-a confirmat că operaţia se poate face acolo. Costul operaţiilor la ambii ochi este de peste 30.000 de dolari. Orice am face este cu mult peste puterile noastre să adunăm singuri aceşti bani. Trăim însă cu speranţă şi încredere în bunul Dumnezeu pentru fetiţa noastră, care este şi singurul copil pe care îl avem. Am mers şi am bătut la toate uşile, am dat anunţuri umanitare în presă, la diferite emisiuni, la nenumărate fundaţii, dar nu a fost de ajuns. Poate cu ajutorul dumneavoastra putem strânge măcar jumătate din sumă. Aşa, Leontina ar putea să se opereze şi ar putea vedea măcar cu un ochişor. Ea îşi doreşte foarte mult să îşi poată vedea părinţii."
Leontina tocmai a absolvit clasa întâi la Liceul pentru elevi cu deficienţe de vedere din Buzău. A luat premiul întâi. "Am fost foarte mândri de ea pentru că ne-a adus acasa o colecţie frumoasă de diplome. O duce mintea, mă uimeşte cu întrebările pe care mi le pune. Timpul petrecut departe de noi a afectat-o foarte mult. De fiecare dată când vorbeam cu ea la telefon, plângea şi ne întreba de ce trebuie să fie aşa departe de noi. Sperăm ca în curând să reuşim s-o operam şi să putem să o avem aproape de noi", spune mama Leontinei.

Mai multe detalii puteţi găsi pe acest blog: http://leontinanicoleta.blogspot.com. 
Dacă doriţi să o ajutaţi pe Leontina, puteţi dona în aceste conturi deschise pe numele tatălui fetiţei, Călin Ion, la BCR Craiova: Ro13RNCB0134041511570004 (euro), Ro40RNCB0134041511570003 (lei). Puteţi vorba cu mama Leontinei la acest număr de telefon: 0769.244.865.

Sursa: Jurnalul National

 

Cabral ne vine in ajutor

Doua fetite, Leontina si Tessa, au nevoie de ajutor. Esti pe-aici?

Uite, eu nu vreau sa iti stric ziua, vreau doar sa te rog sa arunci un ochi peste doua vieti. Daca tu vei considera ca merita sa dai un leu… te rog cat stiu eu de frumos s-o faci. Daca nu… eu te gandesc de bine in continuare.
Despre Leontina am aflat de la Moshe, a scris despre ea cu suflet, asa cum stie el. Despre Leontina, o copila care n-a vazut lumina niciodata, ne povesteste mama ei:
[...]I-am facut primul control la spitalul din Craiova, diagnosticul fiind pus prima data la acest spital. N-i s-a spus ca are dezlipire de retina – retinopatie de prematuritate gradul V (cinci). Aici nu ne-au dat nici o speranta de vindecare, au spus sa mergem cu ea mai departe la alt spital. Pe 26 iulie 2004 am mers cu ea la Bucuresti, la D-l doctor Florin Balta unde acesta ne-a dat increderea sa luptam, ca fetita noastra are sanse de vindecare . Ne-a confirmat diagnosticul aflat de la spitalul din Craiova si ne-a spus ca singura sansa sa poata vedea este o operatie care se poate face in Belgia. Dumnezeu ne-a ajutat si  [...] am mers cu fetita si am operat-o.[...] La ultimul control care i-a fost facut ne-au spus ca nu i s-a lipit in totalitate retina si ca nu si-a recapatat vederea. Am intrebat ce se mai poate face pentru ea si ne-au spus ca in Belgia nu se mai poate face nimic . Am decis sa incercam si in alta parte si am aflat ca aceasta operatie de care are mare nevoie se poate face la o clinica din America. Am trimis actele si am luat legatura cu Dr. William Beautmont din Detroit, ne-a confirmat ca operatia se poate face si costul operatiei la ambii ochi fiind de peste 30.000 Dolari . Orice am face este cu mult peste puterile noastre, incercam, traim cu aceasta speranta si incredere in bunul Dumnezeu pentru fetita noastra, care este si sungurul copil pe care il avem.

sursa: http://www.cabral.ro/pentru-copii/doua-fetite-leontina-si-tessa-au-nevoie-de-ajutor-esti-pe-aici

Articol scris de Moshe unul dintre cele mai citite bloguri

Lumea pe pipăite

Prieteni,

Încercaţi lucrul acesta: închideţi ochii, atingeţi monitorul computerului cu degetele şi încercaţi să citiţi.

Nu aţi reuşit, nu? Acum închipuiţi-vă că pentru o vreme va trebui să rămâneţi astfel şi să căutaţi lumea pe pipăite. Vă trec fiori? Rămâneţi cu ochii închişi. Rugaţi pe cineva să vă citească mai departe.

Dacă s-ar întâmpla să nu mai puteţi deschide ochii niciodată, ce aţi simţi atunci când glasul acela răguşit şi cald cântă:”I see trees of green… What a wonderful world…”? Dacă în jurul vostru totul s-ar preface, deodată, în beznă, aţi începe să vă rugaţi pentru o minune, nu e aşa? Şi aţi striga pe dinlăuntru. Cu cât mai adânc întunericul, cu atât mai îndurerat strigătul. Iar dacă nu aţi găsi niciun dumnezeu care să vă audă, v-aţi întoarce către semeni, şoptind, aproape ruşinaţi pentru păcatul de a cere ajutor.

Niciun copil nu ar trebui lăsat în întuneric.

Acum deschideţi ochii. Pentru că îi aveţi. Şi citiţi. Pentru că puteţi. Şi mai puteţi face ceva. O minune. Puteţi, cu foarte mică strădanie, da lumină unui copil.

Am primit un mesaj de la o mămică, mama unei fetiţe de opt ani, Leontina Nicoleta. Şi vă rog dimpreună cu mămica Leontinei să rămâneţi cu ochii deschişi. Şi cu sufletul asemeni. Pentru că puteţi, prieteni. Leontina suferă de „retinopatie de prematuritate” şi există şansa de a fi operată în străinătate. Iar noi putem ajuta, aşa cum am făcut-o şi în alte dăţi.

Citiţi aici, vă rog, povestea Leontinei. Şi nu vă sfiiţi să scăpăraţi fărâma voastră de lumină, dacă puteţi. Vă rog, prieteni. Vă rog. Aşa cum am să-i rog şi pe alţii care ştiu că pot ajuta. Nu o cunosc pe Leontina, nu-i cunosc părinţii, dar vă făgăduiesc că atunci când ne va putea privi am să o caut şi am să o rog să vă răsplătească pe toţi cu un zâmbet.

Cabral, prietene, ştiu că niciodată nu rămâi indiferent când e vorba de micuţi.Patrick, ştiu că e de ajuns să îţi dau de ştire . Arhi, prietene, tăticul de serviciu. Şi voi, prieteni, toţi ceilalţi. Aşa cum de Înviere vă daţi unul altuia lumină,  vă puteţi da acum unul altuia de ştire şi puteţi aduce lumina acolo unde s-a lăsat întunericul. Puteţi.

Vă multumesc din suflet pentru atentia acordata!
sursa:http://moshemordechai.wordpress.com/2012/08/05/lumea-pe-pipaite-2/

La multi ani!

Un mic dar din partea noastră!
Astăzi 05.08.2012 Leontina Nicoleta face 8 anișori.
La mulți ani draga noastră!!!

Articol pentru cei ce doresc sa publice pe blog sau in ziar sau rețelel de socializare

Pentru cei ce doresc să distribuie pe Facebook:

Ajut-o pe Leontina să vadă lumina zilei.

Detalii pe:http://leontinanicoleta.blogspot.ro/

Pentru cei  ce doresc să preia articolul in ziar sau pe pe blog

Oamenii din viețile noastre sunt darurile pe care Divinitatea ni le oferă ca sa putem sa creștem întru lumină.Fiecărui om ce ne trece prin viață- ar trebui să-i mulțumim că există, ca ne ajută să ne apropiem de ceea ce înseamnâă mântuirea noastră.Dar asta presupune în primul rând  să întelegem faptele noastre în raport de oameni, precum și rolul oamenilor în raport cu noi.
 Orice întâlnire dintre oameni este un rost divin si face parte din aceasta taină care este viața noastră.Unii semeni vin să ne ajute, ații vin ca să-i ajutăm, iar aceasta se realizează doar prin interacțiunea noastră.Inimile noastre știu totul, cunosc totul, numai egoismul noastre se bagă să schimbe realitatea, transformă totul in tragedii de nepășit.Orice om vine să-i dăruim iubire...sau să dăruiască iubire..Când nu putem, avem nevoie de timp ca să reușim, iar acest timp înseamnă o cale mai grea de urmat și implică suferință.
 Suferința micuței Leontina este greu de descris în cuvinte și cu greu ne putem închipui pentru câteva momente ne-am descurca fără vedere, oriunde ne-am afla.Leontina este darul nostru oferit de Divinitate pe acestt drum anevois care duce către Împărăția cerurilor oferindu-i atenția noastră ajutând-o prin gândul nostru bun, rugăciune sau o mică donație i-ar putea reda vederea.
 Leontina Nicoleta Călin , din comuna doljeană Orodel, suferă de o boală necruțătoare-retinopatie de prematuritate.
Finnd cu o minte sclipitoare a învățat alfabetul braille ca să poată citi.Salvarea acestei fetițe vine din SUA la clinica din Detroit-.pentru o intervenţie chirurgicală,  care i-ar da şansa să întrezărească lumina soarelui, chipul mamei, pe care nu l-a văzut niciodată, să facă primii paşi fără să fie ţinută de mână. Era atunci a fetiţă zglobie, vorbăreaţă, curioasă, dornică să cunoască tot în jurul ei.
În 2006, la vârsta de un an şi şapte luni, micuţa Leontina a avut şansa să ajungă în Belgia, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale. Din păcate, vederea nu şi-a căpătat-o, dar ceva, ceva întrezăreşte. Părinţii îşi doresc cu ardoare să ajungă cu Leontina în SUA. „Am mers în Italia, după ce au consultat-o aici nişte medici din America şi ne-au spus că are şanse că vadă, pentru că nervul optic este sănătos şi transmite imagini la creier. Dar trebuie să fie supusă unei intervenţii chirurgicale într-o clinică din Detroit, la Spitalul «William Beaumont». E tot ce putem spera, dar avem nevoie de 30.000 de dolari (21.000 de euro). Nu avem aceşti bani, lucrează doar tatăl Leontinei, eu sunt cu gospodăria şi fetiţa. Locuim şi la ţară, lipsiţi de multe mijloace de comunicare, ajungem mai greu la oraş, plătim maşină. 
Ajutaţi-o pe Leontina să vadă
Dacă cineva vrea să o ajute pe micuţa Leontina, poate suna la numerele de telefon:  0769.244.865. Se pot face donaţii, oricât de mici, în conturile deschise la Banca Comercială Română pe numele Călin Ion:
RO13RNCB0134041511570004 - cont în valută
RO40RNCB0134041511570003 - cont în lei

Aparitie in ziarul Gazeta de Sud

S-a mai înălţat cu un cap, s-a mai subţiat. A crescut, dar trăieşte în continuare în întuneric, ochii ei nu au văzut lumina niciodată şi poate nici în curând. Micuţa Leontina, Leo cum îi spune mama, a fost condamnată la beznă încă de la naştere.

Pe Leontina Nicoleta Călin, din comuna doljeană Orodel, am cunoscut-o cu un an în urmă, am scris despre drama ei, când familia a cerut sprijinul oamenilor din jur. Aveau atunci nevoie disperată de ajutor şi au în continuare pentru a o duce pe Leontina în SUA pentru o intervenţie chirurgicală, intervenţie care i-ar da şansa să întrezărească lumina soarelui, chipul mamei, pe care nu l-a văzut niciodată, să facă primii paşi fără să fie ţinută de mână. Era atunci a fetiţă zglobie, vorbăreaţă, curioasă, dornică să cunoască tot în jurul ei.
O întreb: „Ce ai mai făcut tu, Leontina ?“ şi ea începe să povestească cu vocea ei limpede, pipăind obiectele din jur pentru a înţelege şi simţi mai bine locul în care se află. „Păi am mers la şcoală. Am învăţat să citesc. Ştiu alfabetul Braille. Dar ştii, eu citesc altfel, cu mâinile. Ştiu să socotesc. Am şi o prietenă la şcoală, Cătălina. Vezi, şcoala mea este departe şi acolo stau fără mami şi îmi este dor de ea. Acum m-am întors în vacanţă. Vrei să-ţi spun o poezie? Uite: Numele meu este Nicoleta/Şi începe cu litera N/Stânga sus/dreapta sus/În Norvegia eu am fost...“, şi fetiţa nu s-ar mai opri, atât de mare este dorinţa ei de comunicare. O struneşte mama, strângând-o uşor de mână. După care o completează. „Am dus-o la o şcoală specială în Buzău. Ne-a fost greu şi ei, şi nouă. La început plângea pentru că îi era dor de acasă. Nu puteam să o las să piardă un an, pentru că este inteligentă şi are o mare dorinţă de cunoaştere. A luat chiar premiu. Mă doare sufletul când o văd aşa. Când mă uit la copiii de vârsta ei şi când mă gândesc ce copil minunat este, câte ar fi putut să facă, dacă vedea“, spune cu regret în voce Mariana Călin, mama Leontinei. Apoi o corectează: „Capul sus, spatele drept“, şi îi ridică bărbia cu mâna, căci privirea copilei este aţintită în pământ. Este atentă la orice zgomot, la vocile celor din jur ca şi cum ochii ei au crescut undeva, înăuntrul minţii copilei.

I’m so lonely broken angel

Îşi aminteşte perfect prima întâlnire, ca şi cum a fost ieri. Este amărâtă că mami şi tati nu au bani să o ducă mai repede la operaţie să vadă şi ea. Să se joace, să alerge, să meargă la şcoală aici, aproape de cei dragi. Încerc să-i îndepărtez gândurile triste. „Ei, şi cum este acum în vacanţă? Mai ai căţeluşul ăla neastâmpărat?“, o întreb. „Pe Rex. Păi da, şi-l mai am şi pe Adrian, dar ăsta este mai rău, latră şi nu vrea să împartă oasele cu Rex. Mai am şi răţuşte, nu îmi place de ele. Ştii ce îmi place să fac? Să cânt. Am pe un stik muzică şi ascult. E aşa prin radio, mi-a făcut unchiul. Îmi place să cânt: «I’m so lonely broken angel /I’m so lonely listen to my heart /On n’ lonley, broken angel /Come n’ save me before i fall apart...»“, cântecul curge. Nu a învăţat limba engleză, dar pronunţă aproape corect, pentru că a ascultat de nenumărate ori melodia, pentru că auzul ei a sorbit cu nesaţ fiecare cuvânt, fiecare sunet. Dumnezeu nu i-a dat lumina ochilor, dar i-a dăruit o voce frumoasă pe lângă multe alte calităţi. Şi mama confirmă acest lucru, pentru că „doamnele“ de la şcoală i-au cerut să o înscrie în cor şi să o dea la muzică. Dar asta la anul. Deocamdată, Leontina se mulţumeşte  cu posturile muzicale de la radio şi TV. Sunt un refugiu pentru ea. În plus, este şi un bun povestitor, deapănă amintiri despre colegii de la şcoală, despre „doamne“. Brusc, îşi aminteşte că peste puţin timp este ziua ei, pe 5 august, şi şi-ar dori mult un telefon, pentru a vorbi cu mami când este la şcoală. Îi cere mamei ei telefonul, pipăie tastele şi spune ce rol are fiecare, tasta verde, tasta roşie... Mâinile sunt ochii ei.

Operaţia, o rază... de speranţă

Leontina Nicoleta Călin nu a văzut niciodată, este aşa de când a venit pe lume. Fata s-a născut prematur şi a fost ţinută un timp îndelungat la incubator. Părinţii bănuiesc că de aici au început problemele copilei. De la naştere şi până în acest moment, când Leontina are şapte ani, părinţii au mers atât cât au putut cu ea pe la medici şi clinici.
În 2006, la vârsta de un an şi şapte luni, micuţa Leontina a avut şansa să ajungă în Belgia, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale. Din păcate, vederea nu şi-a căpătat-o, dar ceva, ceva întrezăreşte. Părinţii îşi doresc cu ardoare să ajungă cu Leontina în SUA. „Am mers în Italia, după ce au consultat-o aici nişte medici din America şi ne-au spus că are şanse că vadă, pentru că nervul optic este sănătos şi transmite imagini la creier. Dar trebuie să fie supusă unei intervenţii chirurgicale într-o clinică din Detroit, la Spitalul «William Beaumont». E tot ce putem spera, dar avem nevoie de 30.000 de dolari (21.000 de euro). Nu avem aceşti bani, lucrează doar tatăl Leontinei, eu sunt cu gospodăria şi fetiţa. Locuim şi la ţară, lipsiţi de multe mijloace de comunicare, ajungem mai greu la oraş, plătim maşină. E foarte greu...“, spune Mariana, frecându-şi mâinile, privind cu ochii înlăcrimaţi fetiţa care ascultă în tăcere. Îşi întinde mâinile către mamă, se apropie de ea şi îi şopteşte ceva la ureche.

Ajutaţi-o pe Leontina să vadă
Dacă cineva vrea să o ajute pe micuţa Leontina, poate suna la numerele de telefon: 0769.244.865. Se pot face donaţii, oricât de mici, în conturile deschise la Banca Comercială Română pe numele Călin Ion:
RO13RNCB0134041511570004 - cont în valută
RO40RNCB0134041511570003 - cont în lei
articol scris de Gazeta de sud

Povestea fetitei

                Ma numesc Calin Mariana Violeta si am o fetita pe nume Calin Leontina Nicoleta de 7 ani, care s-a nascut prematur la 7 luni cu grave deficiente de vedere. Cand fetita a implinit 6 luni am vazut ca ceva nu este in regula cu ea . I-am facut primul control la spitalul din Craiova, diagnosticul fiind pus prima data la acest spital. N-i s-a spus ca are dezlipire de retina - retinopatie de prematuritate gradul V (cinci). Aici nu ne-au dat nici o speranta de vindecare, au spus sa mergem cu ea mai departe la alt spital. Pe 26 iulie 2004 am mers cu ea la Bucuresti, la D-l doctor Florin Balta unde acesta ne-a dat increderea sa luptam, ca fetita noastra are sanse de vindecare . Ne-a confirmat diagnosticul aflat de la spitalul din Craiova si ne-a spus ca singura sansa sa poata vedea este o operatie care se poate face in Belgia. Suma ceruta de medicii de la acea clinica era de 6000 Euro . Dumnezeu ne-a ajutat si am strans acea suma cu ajutorul unor oameni cu suflet. Am mers cu fetita si am operat-o, dupa operatie mergeam la control cum ne-au cerut doctorii din Belgia la spitalul de oftalmologie din Bucuresti. A mers bine controlul un an si cateva luni, la ultimul control care i-a fost facut ne-au spus ca nu i s-a lipit in totalitate retina si ca nu si-a recapatat vederea. Am intrebat ce se mai poate face pentru ea si ne-au spus ca in Belgia nu se mai poate face nimic . Am decis sa incercam si in alta parte si am aflat ca aceasta operatie de care are mare nevoie se poate face la o clinica din America. Am trimis actele si am luat legatura cu Dr. William Beautmont din Detroit, ne-a confirmat ca operatia se poate face si costul operatiei la ambii ochi fiind de peste 30.000 Dolari . Orice am face este cu mult peste puterile noastre, incercam, traim cu aceasta speranta si incredere in bunul Dumnezeu pentru fetita noastra, care este si sungurul copil pe care il avem. Am mers si am batut la toate usile, am dat anunturi umanitare in presa, la diferite emisiuni, la nenumarate fundatii dar nu a fost deajuns. Poate cu ajutorul dumneavoastra putem strange macar jumatate din suma ca sa poate vedea si ea macar cu un ochisor pentru ca isi doreste foarte mult sa isi poata vedea parintii. In prezent ea studiaza in clasa I la Liceul de Deficiente de Vedere din Buzau . Zilele trecute Leontina a terminat clasa 1 fiind si premianta, am fost foarte mandrii de ea pentru ca ne-a adus acasa o colectie frumoasa de diplome. Timpul petrecut departe de noi a afectat-o foarte mult si de fiecare data cand vorbeam cu ea la telefon plangea si ne intreba de ce trebuie sa fie asa departe de noi. Speram ca in curand sa reusim s-o operam si sa putem sa o avem aproape de noi.

Numai cu sprijinul nostru o putem salva pe Leonida Nicoleta donand in urmatorul cont Bancar:
Titular cont :Calin Ion

Cont BCR Euro :

Ro13RNCB0134041511570004

Cont BCR RON :

Ro40RNCB0134041511570003

English

My name is Calin Mariana Violeta and I have a daughter Calin Leontina Nicoleta which is 7 years old and which was born prematurely at 7 months with severe visual impairment. When she was 6 months old I saw that something was not wright with her. I made the first control to the hospital in Craiova and the diagnosis was first establish here. They told us that she is having retinal detachment - retinopathy of prematurity degree V (five). Here they didn’t give us any chance of healing, they only said we have to go on to other hospitals. On 26 july 2004 we went with her to Bucharest to Dr. Florin Balta where he give us the reasons and the trust to continue fighting, our little girl is having healing chances. He confirm the diagnosis established in Craiova’s hospital and he told us that the only chance to see is to make a surgery that can be made in Belgium. The money needed for this intervention was 6000 Euro. God help us and we gather this amount of money with the help of people with hart. We went with the little girl and we made the surgery, after the surgery we made periodically controls as the doctors required to the ophthalmology hospital from Bucharest. The results were optimistic more than one year, but at the last control they told us that the retina was not pasted totally and she didn’t gain the vision. We ask what is to do now and they told us that in Belgium there is nothing to be done any more. We decide to try also in other places and we found that this surgery that Leontina is needing can be made in one clinic in America. We send all the documentation and we spoke with Dr.William Beautmont from Detroit, he confirmed that the surgery can be made and the cost of the intervention for both eyes is more than 30.000 U.S. Dollars. No matter what we make, to gain this amount of money is way beyond our powers, we try and we live with this hope and trust in God for our little girl, which is also the only child that we have. We went and try in a lot of places, we ask for help in newspapers and media, foundations but is not enough. Maybe with your help we can gather at least half of the money in order to make possible for her to see at least with one eye because she is wants very much to see her parents. Actually she is finishing in the first grade at the “school for visually impaired” from Buzau. In the past days Leontina finished the first grade also with god results, we were very proud of her because she brought home a beautiful collection of degrees. The time spend away from us affected her very much and each time when we spoke with her on the phone she was crying and asking why she has to be so far away from us. We hope that soon we will succeed to make the surgery and to have her close to us. 

Donate cont

Titular cont :Calin Ion

Cont BCR Euro :

Ro13RNCB0134041511570004

Cont BCR RON :

Ro40RNCB0134041511570003